Daca vrea, sa ploua

Ne-am trezit la Sibiu. Eu am avut un cosmar cu dealuri si fantome, iar Clau cand incerca sa inchida ochii, vedea drumuri si linii.

Ieri ne-am cazat la un hostel din Sibiu aproape de centru. Acolo erau mai multi turisti biciclisti din afara cu care ne-am intalnit in bucatarie. Unul zicea ca o sa faca 400 de km in Romania. In sinea noastra, ne bucuram ca l-am intrecut, noi o sa facem aproape 600.

Ziua a continuat magnific cu Claudia iesind senzational din Sibiu, fara harta, fara GPS, fara sa intrebe. E tare mandra de asta. Eu sunt mandra de ea ca a rezistat atat de bine pana acum. As zice ca sunt mandra si de mine cam rezistat bine, dar ma abtin.

Apoi am ajuns la Sura Mare, care se numeste asa dintr-un motiv. Sura…ma-sii. Ce dealuri! Ce dealuri! In pragul mortii, ne-am intalnit cu un alt biciclist care ne-a urat un dublu bravo, fapt care a determinat o crestere a mediei de viteza pentru ambele.

De dimineata, imi cam pierise entuziasmul, mai ales ca era innorat. Pe Sura Mare, am urcat pana l-am regasit pentru ca eram sigura ca o sa-mi moara muschii pana la sfarsit. Nu a fost cazul. Mai tarziu am gasit un caine topaitor si dubios care a intrat in pamant la propriu cand s-a plictisit de fata mea.

Claudia a reinventat formulele de salut printr-o noua modalitate de exprimare a subtilitatii. L-a iuhuit pe unu’, dupa care si-a cerut scuze, ca nu asta vroia sa zica. Omul a ramas confuz, inca se mai gandeste. Asta a fost la Axente Sever.

La intrarea in Medias, Claudia si-a descoperit talentul pentru manele. Erau unii cu tirurile care asculatu manele la maxim, fapt care a determinat-o pe Clau sa sha la la la. Dintr-un sant, a iesit prietenul ei manelist care i-a raspuns ca un ecou.

Cand am intrat in Brateiu, am cazut intr-o alta lume. Am descoperit o noua specie de oameni, barbosi, cu boruri largi, cazane de tuica si o curiozitate innascuta. Ne-au intrebat daca stim romaneste.

Nu au fost singurii care au crezut ca suntem din afara. Unii ziceau ca suntem din Germania, probabil ca au vazut-o pe Clau mai fortoasa. 😀

Am oprit sa luam apa de la benzinaria de dinainte de Sighisoara. Vanzatorul a zis ca nu cu mult inainte a trecut varianta noastra masculina care venea insa de la Iasi. Am incerat sa ii prindem dar nu i-am mai gasit.

In Saros pe Tarnave, ceilalti oamenii au descoperit o noua specie de oameni- noi. Ne-am oprit sa mancam ceva pe marginea drumului si un nene a venit sa ne studieze, apoi un altul. Clau a zis sa le zica de bine. La care unul dintre ei a raspuns: “Cum? Vorbiti romaneste?” Nu dupa mult timp, au mai venit cateve fete care si-au gasit niste scaune mai in fata la circ. “Tu vezi, fata, ce tinuta au?” Asta le-a amuzat o perioada. Asta ne-a amuzat si  pe noi, dar n-am zis nimic. Daca mai stateam cinci minute, venea tot satul sa ne faca poze.

Daca pana acum ne-au alergat cainii, azi am alergat noi dupa ploaie. Si asta ne-a dus la un alt nivel al jocului. Azi a trebuit sa mergem in urma unui nor. Am avut noroc si ne-a plouat doar putin. Dar am trecut prin balti si noroaie. A sarit apa pe mine de pe roata mea din fata, de pe roata Claudiei din spate, de pe rotile masinilor si camionalelor de pe strada. A fost frumos.

Si am ajuns ca niste porci la Sighisoara. Si maine o sa stam aici sa ne bucuram de o zi de relaxare. O sa stam degeaba. 😉