Critica de arta contemporana

Analiza de artist

Tema principala a artistului  este aceea a sacralizarii frumosului reflectat  in forma sa pura, simpla, concreta. Peisajele, mai mult sau mai putin constient, se transforma din surprinderea unui simplu aspect din natura in momente de intriga, de instigare a privitorului catre proiectarea unei povesti, de cele mai multe ori cu o tenta de magie, de necunoscut, de lume in care totul pare a fi posibil, cum e cazul fotografiilor cu “zapada in oras” sau “dimineti de iarna fara zapada”. Ceea ce ma fascineaza in mod deosebit e si capacitatea de reprezentare a trei planuri concomitent in acelasi cadru, fapt care de cele mai multe ori imi creeaza senzatia de libertate, de omniprezenta, sentimentul ca nu mai imi este teama. De ce sa ma simt obligata de limite sa apartin unui singur spatiu, cand eu pot fi peste tot? In ceea ce priveste portretele, personajele par blestemate sa isi releve frumosul specific, cel mai adesea adanc pitulat printre detaliile proiectate de masca sociala pe care o luam de fiecare data din cuier cand plecam de acasa, ceea ce imi aminteste de momentul in care unul din subiectele artistului acuza fotograful de care vorbim ca l-a surprins mult mai frumos decat il reflecta realitatea, dovada incontestabila aici si aici. Subiectele animalute se incapataneaza sa fie puternic umanizate si foarte expresive, cum e cazul ratelor cu pasi in zapada, a lui Muc, Maia, pana si goangele care stau pe un scaun, desi eu tind sa cred ca e tot meritul artistului care surprinde eficient esenta momentului si reuseste sa-i imprime o tema.

Dar artistul de care vorbim este si o persoana. Preferata mea. Este draguta, smart, hardworking, nu pot sa ma abtin sa nu ii invidiez puternic entuziasmul, determinarea cu care se implica in tot ceea ce face si pasiunea pentru fotografie. Este printre putinele persoane care au curajul sa afirme cu tarie “Bianca, de data esti in rahat.” si sa continue cu mai putin aplomb “Aaa, adica intr-o situatie din care nu poti iesi!“. Cand te place, te place de tot si iti ofera tot ce are pentru o suma modica (glumesc, evident). De aceea si din alte motive, tin neaparat sa mentionez ca o apreciez ca pe un membru al familiei si de cel putin 100 de ori mai mult decat pe un kindle, am zis cel putin. Pentru ca e sora pe care nu mi-am dorit-o pana sa o cunosc, increderea mea in mine, sufletul meu pereche (ala bun) si dreamcatcher-ul meu, adica ma apara de baietii rai si de visele urate. Prin urmare, m-am decis sa-i ofer cadou de ziua ei, cu contract de vanzare-cumparare, rinichiul meu drept pentru care garantez ca e de firma, de moldveanca pur sange.

LA MULTI ANI, CLAU!! Sa fii tare fericita, sa castigi la loto si premiul Nobel pentru fotografie!!!

PS: Sunt foarte incantata ca acum suntem amandoua la fel de batrane. 😀

Credite:

Comunitatea foto- Claudia Paterau

Claudia Paterau